21/06/2025
Solstițiul din Vatra Dacilor
Solstițiul vine tăcut, luminos,
Cad văluri din lume, rămâne ce-i rost.
La Vatra Sarmizegetusa, sub stele,
Trecutul respiră prin pietrele grele.
Nu-i teatru, nu-i joc — e drum reînceput,
Cu pași peste urme de foc și de lut.
Pe terase revopsite cu soare curat,
Simțim cm ceva din noi s-a schimbat.
Conștiința nu cere, doar vede mai bine
Ce pleacă ușor și ce vrea să rămână.
Suveniruri de ieri, păstrate cu grijă,
Se-apleacă în timp ca o frunză ce mijă.
Se nasc altele noi, cu suflet, cu rost,
Sfințite cu mâna și gândul depost.
Și-n munții tăcuți, unde daci s-au născut,
Turismul e cale, nu simplu trecut.
E drum inițiatic, e pas printre stânci,
E glasul străbun ce încă se aude din lunci.
Aici nu e modă, nu e doar plimbare,
E chemare adâncă, e loc de schimbare.
